Te privesc cum dormi. E atâta liniște pe chipul tău. Până și timpul pare că s-a oprit în loc, să nu-ți disturbe seninătatea. Lumea-i agitată dincolo de pereții apartamentului nostru, din când în când se aud claxoanele mașinilor din intersecție, ambulanțele trec în grabă și mai răzbește până la noi câte o sirenă gălăgioasă. Dar toate sub acolo, afară. Aici, timpul stă pe loc. Și-ți privește chipul, și-ți ascultă respirația, alături de mine.

Când a trecut un an și jumătate? Când ai crescut? Sună a clișeu, dar parcă mai ieri ai venit pe lume. Erai atât de mic. Un pui de om, pe care îmi era și teamă să-l ating, să nu care cumva să-l rănesc. Îmi era teamă și să adorm, să nu te scap din ochi. Acum…ei bine, acum, singurele clipe de liniște în casă sunt cele în care dormi!

Întins pe burtică, ți-ai băgat o mănuță sub pernă și pufăi ușor. Îmi aduci aminte de tati, atunci când dormi așa. Acum, el cutreieră lumea, dar dacă ar fi întins lângă tine, ai fi copia lui în miniatură.

Ador să te privesc când dormi. Ador să-ți privesc chipul angelic și să te aud chicotind, din când în când. Dacă râzi în somn, vreau să cred că ai avut parte de multă veselie în timpul zilei. Căci asta îmi doresc pentru tine, în viață: să râzi cât mai mult! Să ai zile pline de bucurii și nopți liniștite.

Ursulețul doarme și el lângă tine. Aproape că îi cade nasul, la cât l-ai ros. Păturica nu lipsește nici ea. Ferească Sfântul să nu o găsești lângă tine când te trezești peste noapte!

Te-aș atinge, măcar puțin. Ți-aș săruta mănuțele și chipul dulce. Ți-aș săruta inocența… Dar nu vreau să-ți tulbur somnul. Așa că te privesc în liniște și-ți ascult respirația. Și visez…visez la ce aventuri minunate te așteaptă în această lume nebună…

RelatedPost