„Abia aștept să mai crească puțin să ne jucăm x joc”, „abia aștept să înceapă să vorbească să ne înțelegem altfel”, „Abia aștept...” – le tot aud în jurul meu, ba de la unul, ba de la altul, referitor la copii. Toate acțiunile sunt proiectate pentru viitor, mai mult sau mai puțin îndepărtat, de parcă [...]
Citisem pe undeva, acum ceva vreme, cât de diferiți sunt părinții pe care-i întâlnești într-un părculeț de lângă bloc față de cei care-și duc copiii într-unul din parcurile principale ale orașului. În primul caz, scria în articol, părinții sunt mai reticenți, atât în a împărți jucăriile celor mici, cât și în a-i lăsa mai liberi, [...]
De ce un blog? De ce nopți petrecute în fața tastaturii, după zilele în care am fost singură cu un copil poate mârâit, poate nervos, poate extrem de activ și cu chef de joacă? Pentru că, pentru mine, a scrie este un drog. Liniștea sufletească de după punctul de la finalul unui text nu o pot descrie în cuvinte. În fața tastaturii, cu căștile pe urechi și muzica la refuz, cu țigara fumegând în scrumieră…încheierea perfectă pentru o zi solicitantă.
Comentarii recente