Astăzi, R. a ținut neapărat să facă băiță cu el și jucăria preferată. Un ursuleț mic de pluș, îmbrăcat cu un tricou pe care scrie „I ♥ România” și pe care l-am cumpărat la super reduceri dintr-un supermarket, la fabuloasa sumă de 1 leu. Când l-am cumpărat, cu mult înainte de a se naște R., nici nu-mi imaginam ce rol important va avea. Alături de păturică (de fapt, mai multe scutece verzi, din finet, pe care le schimb aproape zilnic), sărmanul ursuleț este amicul de suferință atunci când pe R. îl dor gingiile și, că vrea sau că nu vrea, își pune năsucul la dispoziție să-i fie ros cu înverșunare.

Drept răsplată, R. insistă să-l ia peste tot. Adoarme cu el, îl plimbă prin parc, încearcă să-l hrănească. Iar astăzi a insistat să facă băiță și ursulețul. De fapt, l-a aruncat în cada plină cu apă, când eu nu eram pe fază. Ce mai puteam face, decât să mă conformez dorinței prichindelului!

Așa că ursulețul s-a bălăcit, a făcut cunoștință cu animăluțele colorate din cadă, a învățat să înoate pe sub apă și a fost foarte aproape să fie confundat cu buretele de baie. Ce mai, a fost distracție maximă!

Pentru mami, „distracția” a urmat după baie! R. s-a obișnuit să dea semnalul când vrea să se termine băița. După ce inspectează toate tuburile de șampoane și geluri de duș, stropește bine totul în jur cu buretele de baie, mai analizează de câteva ori capul de duș, încearcă să le învețe pe animăluțe să înoate pe sub apă și când s-a plictisit de toate, încearcă să iasă singur din cadă. Semn că gata băița pe seara respectivă. De obicei, încearcă să plece cu vreun șampon. Îl conving, mai greu sau mai ușor, în funcție de dispoziția lui, că șamponul nu vrea să plece, căci îi va fi dor de celelalte cosmetice. Astăzi, a prins strâns în mănuță ursulețul. Ursulețul de pluș, acum ud leoarcă, pe care-l ducea hotărât spre dormitor… Ce drăguuuț! Ce bucurie pentru mine!

Am zis să aplic aceeași tactică precum în serile precedente: „Mami, ursulețul vrea să mai stea puțin cu noii lui prieteni și ar vrea să-și usuce și el blănița, așa că îl lăsăm puțin pe calorifer!” Și tot așa, în timp ce lui R. îi crește tensiunea – era simplu să-ți dai seama, după volumul din ce în ce mai ridicat al țipetelor. Reușim într-un final să plecăm din baie, lăsând ursulețul pe calorifer. Și eu, naiva, chiar am crezut că am reușit să-l conving…

R. (1 an și 7 luni, acum) a învățat de ceva vreme să deschidă ușile. Și da, este destul de înalt să își exerseze din plin abilitatea. Așa că, în timp ce eu îl pregăteam de somn, el nu a făcut altceva decât să se întoarcă în baie, să se proptească în fața caloriferului și să plângă că-și vrea ursulețul.

După vreo trei drumuri cu plânsete și încercări de a-l convinge că ursulețul vrea să-și usuce blana, am cedat. I-am dat copilului jucăria, l-am lăsat să se mai joace încă o oră, timp în care și-a udat hainele, bineînțeles, dar ce mai conta?! El era liniștit, chit că îmi stătea pe creier ursulețul ud fleașcă din brațele lui! Pe el nu părea să-l deranjeze, însă. Nici nu știu cum să interpretez: o fi semn de egoism din partea lui R. sau de loialitate față de bunul lui amic, să nu cumva să piardă joaca?!

Oricum ar fi, buni prieteni sau nu, mi-am învățat lecția: de acum, ascund animăluțul de pluș înainte de baie!♥