Printre cele mai dragi amintiri din copilărie, un loc special îl au cele din bucătăria bunicii, de la gura bătrânei sobe din chirpici. Mirosul compotului de caise, pus la încălzit, lemnele înfrigurate, aduse de tataia din șopron, ce trosneau când le punea pe foc, flăcările, ce evocau dansurile tribale din străvechi timpuri la care au fost martore. Și basmele, dar și lecțiile la matematică aveau alt farmec la gura sobei din bucătăria bunicii mele.

Mi-am reamintit de toate, într-o dimineață, când îl duceam pe R. la grădiniță, aflată într-un cartier de case din Constanța. Rătăcită printre vile cu centrale pe gaz, de la o căsuță ieșea fum pe horn. Mirosul specific, de lemne arse, frigul înțepător, toate mă duceau departe, în copilărie…

Aș vrea ca și R. să aibă parte de astfel de amintiri. Și poate nu îi putem oferi o sobă tocmai ca pe vremea copilăriei mele, unde să-și creeze propriile amintiri, dar mi-am spus că putem încerca… o variantă mai modernă. Da, modernă, dacă nu din alte considerente, măcar pentru faptul că locuim la bloc, la etajul șase, și parcă nu aș face focul în apartament!

Dar am găsit un articol interesant despre șeminee electrice, iar ideea de a instala un astfel de cămin electric a încolțit în mintea mea. Da, nu este același lucru, dar…parcă ar avea farmecul lui! Un șemineu oferă o noblețe încăperii, o intimitate și o căldură care par să spună „suntem acasă, hai să bem o ciocolată caldă și să privim fulgii de nea pe geam!”. Bine, bine, ciocolata caldă poate fi înlocuită cu un pahar de vin fiert, după ce adoarme copilul!

Așa că, eu am început să cochetez cu ideea de a instala un șemineu electric, în fața căruia să citesc povești cu R. Acum, să vedem ce spune și capul familiei…