R. (acum are un an și șapte luni) a învățat să meargă destul de devreme. La șapte luni făcea primii pași ținându-se de canapele, iar pe la 11 luni se avânta singurel, fără să fie ținut de mânuță. Moamă, ce mă mai umflam în pene! Ce mai, fii-miu e cel mai cel! Acum…acum mă întreb cum să-l conving să meargă în aceeași direcție cu mine!

Nu știu cum se face, dar întotdeauna ce este în direcția opusă, în spate, este mai interesant! Dacă îl țin de mână se trage și se smucește, se pune în fund și începe să țipe, numai să-i dau drumul să meargă unde vrea el. Câteodată vede un cărucior și vrea să-i învârtă roțile; altă dată rămâne proțăpit în fața vreunui străin și râde la el/ea.

Sau mai sunt ocazii când nu îl țin de mânuță și merge liniștit lângă mine. Vai, ce mândră mă simt atunci! Am băiat mare deja, uite la el ce frumos, ce calm, ce cuminte pășește lângă mine! Neh, nu ține prea mult. Pentru că într-o secundă s-a întors și prinde o viteză, de parcă ia pus cineva un motoraș în fund! Și-a adus aminte că undeva în spate a văzut el niște mașini și hai repede spre ele. La un moment dat se oprește, și apoi iar prinde viteză, în direcția opusă. Iar eu după el… „Stai, acolo sunt mașini care se grăbesc și ele, faci buba!”. „A, porumbeii, da, trebuie și ei fugăriți un pic…”.

Mă gândesc câteodată ce spectacol oferim pentru privitorii de pe bănci. Fuguța-fuguța în stânga, fuguța fuguța în dreapta; și la stânga și la drepta, și tot așa…

Recunosc, atunci când văd mămici care se plimbă – da, am zis bine, se plimbă! – liniștite, cu prichindeii lor de mănuță, vreau și eu așa!!! La noi plimbarea pare că e o muncă de convingere să păstrăm amândoi același sens de mers! Eu încerc să-l conving pe el; el nu încearcă nimic, el „acționează”…

Articole asemănătoare

Bunica și poveștile. Magia copilăriei El stă turcește în vârful patului și răsfoiește o carte. Se oprește din când în când și arată cu degețelul câte un animal. „Co-co-co” – mai mult ghice...
Sufletele în halate albe. Și pe ei îi doare…... Numai cine nu muncește, nu greșește! Vorbele acestea îmi vin în minte de fiecare dată când aflu de o situație în care doctorii ... nu își fac treaba a...
Tristețea lui „Abia aștept să mai crească puțin... „Abia aștept să mai crească puțin să ne jucăm x joc”, „abia aștept să înceapă să vorbească să ne înțelegem altfel”, „Abia aștept...” – le tot aud în j...